Săruturi

Plouă. Stau pe o bancă și ascult ploaia si las stropii de ploaie să se alinte pe fața mea, privesc in sus picaturi.. Cerul plange? Asta mă intreb mereu, privesc cum stropii nevinovati se lovesc brutal de asfaltul tare si rece.. La fel cum si eu mă izbesc de multi oameni reci si goi.. si m-ai ales ma izbesc de privirea lui rece si plină de dorință.
Aud pasi indreptandu-se spre mine, nu-mi ridic privirea..
el:- plangi?!
Imi ridic privirea care era atintita asupra asfaltului  si il vad, cu o umbrela deasupra capului, mă uit la el si mă fortez să zambesc.
eu:- nu plang, niciodată nu plang sti ca eu..
el:- da, da..esti puternică si bla bla.
Râd.
eu:- iti place ploaia?
el:-pot spune că... in unele zile..dar tie? 
eu:- da, ador ploaia.. de aia nu imi iau niciodată umbrela, las ploaia sa spele orice rană.. 
el:- de aia stai aici si esti udă.. dar ai să racesti.
eu:- da...
Aveam din nou privirea tristă, il privesc, nu-mi vine să cred cat de frumos este. Iși lasă umbrela să cadă, se udă si el, se asează langa mine.. lacrimile mele se contopesc cu picaturile de apa de pe fata mea, mă ia in brate si ma priveste
el:- nu mai plange, te doare stiu.. si pe mine.. dar nu pot face nimic
Urăsc asta stiu că se poate face ceva.. dar nu o face.
el:- hai..
Mă ridică de pe bancă.
el:- priveste in sus.
L-am ascultat, am inchis ochii si am lasat ca ploaia sa-mi stearga lacrimile, mă uit la el.. zâmbesc. Mă ia in brațe, amândoi suntem uzi, dar totusi suntem fericiți (pentru un moment) mă sarută, ma surprins.. imi place e un sarut atat de dulce si intens, atat de dornic, atat de real, pasional... Simt fluturi in stomac, mă simt ca un copil ce gaseste de Craciun sub brad cadoul mult dorit, îl iau in brate si il strang in brate, ma mangaie pe par si mă sărută pe frunte, mă ia de mana si plecăm spre casă.
SĂRUTURI ÎN PLOAIE. Dar cum imi vindeca inima?