Orb

Ies la o plimbare liniștită..singură, nu stiu incotro merg sau unde vreau sa ajung, nu-mi pot pune gandurile in ordine. La coltul strazii, un om nici mai mare nici mai mic ca mine, cantă la vioară, mă apropii de el si mă asez langă el.
eu:- frumos
el:- da..
eu:- primesti bani?!
el:- nu vreau, vreau ca muzica sa nu fie platită, muzic o simti si o traiesti nu o platesti..
eu:- ce frumos. e intuneric, de ce porti ochelari de soare?
el:- sunt orb.
eu:- si cum ai invatat sa canti?
el:- am invatat sa ascult, sa traiesc, sa citesc, sa simt fiecare notă. Ce te framantă?
eu:- dragostea...vorbesti atat de frumos de muzica.
el:- da.. muzica e dragostea mea. De ce dragostea?
eu:- nu imi e inteleasă. nici eu nu o inteleg, incerc sa ascult linistea din spatele cuvintelor rostite.. dar nu pot, e ceva ce mă sufocă..mă simt..
el: ca intr-o cusca..
eu:- exact..
Se lasă linistea, il privesc , sunt curioasă sa-i vad ochii...ii dau ochelarii jos, nu s-a miscat dar si-a inchis ochii.
eu:- deschide-i, vreau sa-i vad.
Ochii lui erau albi, ma uimit, apoi am zambit.
eu:- crezi in dragoste la prima vedere?
el:- da...sau la primul sunet, m-am indragostit de vocea ta...e atat de blanda, tristă, arzatoare...
Ii mangai chipul cu varful degetelor conturandu-i fata, ii ating buzele, il privesc si-l sarut, e un altfel de sarut.. ma poarta spre o alta lume, ma face sa-mi doresc mai mult, ma face sa ma simt bine, ma face fericită. Mă retrag..
eu:- si eu m-am indragostit de ochii tai.
Ne sarutam din nou, plec.. Poate e prima si ultima data cand il vad, nici nu stiu cum il cheama nici nu vreau sa stiu.. ochii lui sunt cei mai frumosi pe care i-am vazut vreodată, o sa-mi ramana in minte, a fost ”dragoste la prima vedere ” o dragoste ciudată el iubeste vocea mea iar eu ii iubesc ochii..Mă asez pe o bancă, privesc catre cer stelele stralucesc, zambesc, imi musc buza si zambesc iar.