Orb

Ies la o plimbare liniștită..singură, nu stiu incotro merg sau unde vreau sa ajung, nu-mi pot pune gandurile in ordine. La coltul strazii, un om nici mai mare nici mai mic ca mine, cantă la vioară, mă apropii de el si mă asez langă el.
eu:- frumos
el:- da..
eu:- primesti bani?!
el:- nu vreau, vreau ca muzica sa nu fie platită, muzic o simti si o traiesti nu o platesti..
eu:- ce frumos. e intuneric, de ce porti ochelari de soare?
el:- sunt orb.
eu:- si cum ai invatat sa canti?
el:- am invatat sa ascult, sa traiesc, sa citesc, sa simt fiecare notă. Ce te framantă?
eu:- dragostea...vorbesti atat de frumos de muzica.
el:- da.. muzica e dragostea mea. De ce dragostea?
eu:- nu imi e inteleasă. nici eu nu o inteleg, incerc sa ascult linistea din spatele cuvintelor rostite.. dar nu pot, e ceva ce mă sufocă..mă simt..
el: ca intr-o cusca..
eu:- exact..
Se lasă linistea, il privesc , sunt curioasă sa-i vad ochii...ii dau ochelarii jos, nu s-a miscat dar si-a inchis ochii.
eu:- deschide-i, vreau sa-i vad.
Ochii lui erau albi, ma uimit, apoi am zambit.
eu:- crezi in dragoste la prima vedere?
el:- da...sau la primul sunet, m-am indragostit de vocea ta...e atat de blanda, tristă, arzatoare...
Ii mangai chipul cu varful degetelor conturandu-i fata, ii ating buzele, il privesc si-l sarut, e un altfel de sarut.. ma poarta spre o alta lume, ma face sa-mi doresc mai mult, ma face sa ma simt bine, ma face fericită. Mă retrag..
eu:- si eu m-am indragostit de ochii tai.
Ne sarutam din nou, plec.. Poate e prima si ultima data cand il vad, nici nu stiu cum il cheama nici nu vreau sa stiu.. ochii lui sunt cei mai frumosi pe care i-am vazut vreodată, o sa-mi ramana in minte, a fost ”dragoste la prima vedere ” o dragoste ciudată el iubeste vocea mea iar eu ii iubesc ochii..Mă asez pe o bancă, privesc catre cer stelele stralucesc, zambesc, imi musc buza si zambesc iar.

Iubesc.

el:- ce iubesti?
eu:- iubesc linistea naturii, luna jucandu-se in apa, razele soarelui alergand pe plaja, muzica surda dar auzita de milioane de oameni, lacrimile de fericire, durerea provocata de spinul unui trandafir atunci cand vrei sa-l mirosi, copiii jucandu-se. Dar tu ce iubesti?
el:- iti iubesc linistea din privire.
Mă sărută, nu reacționez, mă ia de mana
el:- dar mai ales te iubesc pe tine.
Mă ridic si plec, cerul e acoperit de un nor gri, privesc .. picaturi mici de apa se lovesc brutal de asfalt sfarmandu-se, zâmbesc usor gandindu-mă că.. asa se ”sparg” si visele oamenilor, atat de usor pot transforma un zambet intr-un tipat de durere, atat de usor dragostea se poate transforma in ură, atat de usor prietenia se poate transforma in dusmanie.
Merg pe strada, sunt uda dar nu-mi pasa ”lasa ploia sa stearga durerea” asta mi-am spus mereu.
Și totuși iubesc linistea ploii.

Fum

Îmi aprind o țigară și mă uit in gol..
el:- cum poți să respiri? E prea mult fum.
Mă uit la el nu zic nimic. Trag un fum. Se asează langa mine si mă ia de mana, imi retrag mana, nu-l privesc ma uit in gol si fumez linistită.
el:- uite..imi pare...
eu:-vreau să o terminăm. nu vreau sa mă mai cauți.
el:- ce spui acolo, nu pot să..
eu:-poti si o vei face, mișca-ți putoarea din casa mea, TU esti TARFA nu eu. Asa ca te rog sa iesi.
Se ridică și vrea să plece, mă uit la el, pe cine pacalesc, sting tigara repede si mă năpustesc asupra lui.
eu:-pleci dupa ce facem o partidă de sex.
Imi zambeste stie ca nu-i pot rezista, mă sărută, ma intinde pe canapea in 3 secunde raman fara haine, e o bestie, pueril stiu... Mă stange-n brate, ma mangaie, mă atinge, imi face oral, il strang de par.. gem tare si greoi.. ma ridică, o facem din picioare.. il zgarai pe spate lăsându-i semne,  mă asează din nou pe canapea, e transpirat deasupra mea, ador sa-l vad asa.
Terminăm.
Aprind o tigară, el intră la duș. Imi pun un pic de vin rosu intr-un pahar cu picior, mă uit iarași in gol.
Pentru el o sa zambesc in continuare. O sa fi tare promit.
Nu-mi reproșa ca nu sunt ceea ce ti-ai dorit.

La bine erai cu mine dar ai plecat la greu.
Cand o sa-ti spun ADIO, DRUM BUN ?

Săruturi

Plouă. Stau pe o bancă și ascult ploaia si las stropii de ploaie să se alinte pe fața mea, privesc in sus picaturi.. Cerul plange? Asta mă intreb mereu, privesc cum stropii nevinovati se lovesc brutal de asfaltul tare si rece.. La fel cum si eu mă izbesc de multi oameni reci si goi.. si m-ai ales ma izbesc de privirea lui rece si plină de dorință.
Aud pasi indreptandu-se spre mine, nu-mi ridic privirea..
el:- plangi?!
Imi ridic privirea care era atintita asupra asfaltului  si il vad, cu o umbrela deasupra capului, mă uit la el si mă fortez să zambesc.
eu:- nu plang, niciodată nu plang sti ca eu..
el:- da, da..esti puternică si bla bla.
Râd.
eu:- iti place ploaia?
el:-pot spune că... in unele zile..dar tie? 
eu:- da, ador ploaia.. de aia nu imi iau niciodată umbrela, las ploaia sa spele orice rană.. 
el:- de aia stai aici si esti udă.. dar ai să racesti.
eu:- da...
Aveam din nou privirea tristă, il privesc, nu-mi vine să cred cat de frumos este. Iși lasă umbrela să cadă, se udă si el, se asează langa mine.. lacrimile mele se contopesc cu picaturile de apa de pe fata mea, mă ia in brate si ma priveste
el:- nu mai plange, te doare stiu.. si pe mine.. dar nu pot face nimic
Urăsc asta stiu că se poate face ceva.. dar nu o face.
el:- hai..
Mă ridică de pe bancă.
el:- priveste in sus.
L-am ascultat, am inchis ochii si am lasat ca ploaia sa-mi stearga lacrimile, mă uit la el.. zâmbesc. Mă ia in brațe, amândoi suntem uzi, dar totusi suntem fericiți (pentru un moment) mă sarută, ma surprins.. imi place e un sarut atat de dulce si intens, atat de dornic, atat de real, pasional... Simt fluturi in stomac, mă simt ca un copil ce gaseste de Craciun sub brad cadoul mult dorit, îl iau in brate si il strang in brate, ma mangaie pe par si mă sărută pe frunte, mă ia de mana si plecăm spre casă.
SĂRUTURI ÎN PLOAIE. Dar cum imi vindeca inima?