Suport orice doar trecutul nu, e dureros si... plin de pacate, a fost un trecut cu multe nopti si zile de dragoste altele doar de sex, uneori imi e rusine ca am cazut atat de usor in plasa, alteori ma bucur ca le-am cazut in plasa, alteori plang si imi vine sa-mi smulg pielea, sa nu ma mai simt murdara, alteori traiesc acelasi orgasm de nenumarate ori. Se spune ca daca barbatul cu care ai fost nu te satisface, nu vrei sa mai incerci altadata sau ca vei vrea sa incerci din ce in ce mai mult. Eu am trecut prin ambele stari. Nu-s mandra de mine, am regrete, am suferinte, am trecut cu bine peste toate, de fiecare data inchizand trecutul putin cate putin, insa tot putin cate putin continua sa apara in viata mea. Ce sa fac? Vreau sa plec departe, sa uit de tot, sufletul meu are bucati lipsa, unele s-au lipit.. altele raman pe vecie.
Cel mai mare regret al meu, e ca am devenit slaba, 4 ani de zile am fost nevoita sa tin capu sus si sa nu ma afecteze nimic, sa fiu de piatra, dar in sinea mea sa fiu bucati, am gasit un om ca refugiu, dar pe care nu l-am putut iubi asa cum a meritat, mi-a fost doar scut si protector, dar niciodata nu a putut sa ma faca sa iubesc atat de tare incat sa uit de toate. Apoi dupa ceva timp, iubirea ma gasit pe mine, o iubire intensa, ca dupa mult timp a ramas la fel de puternica, atunci m-am vindecat, dar apoi trecutul batea la usa, si trebuia sa ii inchid din nou si din nou, astefel mi-am pierdut increderea de tot, orgoliu nu mai am, si nici prieteni nu mai am, pentru ca spun ca-s prea atasata de el, si da sunt atasata de el, dar acum sunt fortata sa plec de langa el.
Sper ca intr-o zi sa citesti asta, si sper sa fi meritat faptul ca a trebuit sa plec de langa tine si sa te las sa fii fericit.
P.S. Sper ca intr-o zi sa ma ierti.